STATUT-CADRU
AL POPORULUI RROM
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

 

Preambul

 

Poporul rrom este de mai mult de şase secole un element constitutiv al Europei, căreia nu a încetat să-i aducă o contribuţie valoroasa umană, materială, artistică, economică, militară şi morală mult prea des neglijată. În acest debut de secol XXI, sprijinindu-se pe moştenirea secolelor precedente (evoluţii istorice si culturale, persecuţii, descoperiri ştiinţifice etc…) şi pe principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ­ Drepturi recunoscute în mod clar ca universale, el doreşte să se poziţioneze în Uniunea Europeană înscriindu-se într-o dinamică hotărât progresistă, orientată spre integrare socială, egalitate de drepturi, refuzul excluziunii şi respectul reciproc faţă de toate identităţile şi structurile reprezentate în Europa. Este deci de dorit ca acest Statut-Cadru (Carta Morală) să fie agreat de Uniunea Europeană, prin Statele sale membre şi prin Statele în curs de accesiune în Uniune, fiecare sprijinindu-se pe principii generale şi rezoluţii particulare de acţiune expuse aici pentru a defini cu mai multe detalii poziţia rromilor în spaţiul său juridic.


Tablă de materii

PARTEA ÎNTÂIA : PRINCIPII GENERALE

Capitolul 1 – Definiţii

Capitolul 2 – Identitatea naţională rromani

Capitolul 3 – Noţiunea de identitate compozită

 

PARTEA A DOUA : REZOLUŢII PARTICULARE DE ACŢIUNE

Capitolul 4 – Cetăţenie

Capitolul 5 – Educaţie şi cercetare

Capitolul 6 – Mobilitate

Capitolul 7 – Azilanţii şi refugiaţii si migranti

Capitolul 8 – Politica generala a Uniunii Europene pentru rromi

Capitolul 9 – Viaţa intelectuală

Capitolul 10 – Muncă, locuinţă, igienă, sănătate.

Capitolul 11 – Reprezentativitate, participare şi autoritate

Capitolul 12 : Simboluri, culori etc.

 


PARTEA ÎNTÂIA : PRINCIPII GENERALE

Capitolul 1 – Definiţii

 

§ 1 – Identităţi naţionale în Europa

Uniunea Europeană recunoaşte existenţa pe ansamblul teritoriului Statelor sale membre, a diverse identităţi naţionale care se îmbină între ele îmbogăţindu-se în mod reciproc.

 

§ 2 – Cetăţeni şi rezidenţi

Statele-naţiuni reunesc în aceeaşi administraţie şi în aceeaşi comunitate de interes material şi moral nu numai resortisanţii lor (numiţi cetăţeni) ci deasemenea rezidenţii lor obişnuiţi, care sunt în mod strâns legaţi de cetăţenii lor prin toată activitatea lor socială şi profesională.

§ 3 – Identităţi naţionale şi ²naţiuni-pivot²

În cazul membrilor naţiunilor care constituie pivotul unui Stat-naţiune (cel mai adesea populaţia majoritară), există o concomitenţă între identitatea naţională a Statului-naţiune şi identitatea grupului naţional care constituie axul. Atunci când un Stat este constituit din mai multe naţiuni (con)federate, identităţile particulare sunt în parte distincte de identitatea (con)federală fără ca nici una să nu coincidă din plin cu ea, convergând spre unitate de interese materiale şi morale.

§ 4 – Armonia între componentele naţionale

Într-o stare normală a relaţiilor şi într-un context de politică justă, nu există un conflict de interese între Statul-naţiune şi diversele identităţi naţionale care sunt reprezentate în interiorul său; din contră există convergenţă şi complementaritate. O astfel de situaţie nu poate fi realizată decât printr-un dialog cinstit şi rezonabil între reprezentanţii autorizaţi de structurile Statului-naţiune şi aceia ai diverselor identităţi naţionale.
Aceasta este adevărat atât pentru identităţi naţionale cu teritoriu compact cât şi pentru acelea fără teritoriu compact (modul lor de viaţă putând fi parţial sau în întregime sedentar). Echitatea, justeţea şi gradul de democraţie al unei politici naţionale se recunosc prin armonia dintre componentele naţionale şi absenţa conflictului vizibil sau nu dintre ele.

 

Capitolul 2 – Identitatea naţională rromani

 

§ 1 – Identităţi naţionale fără teritoriu compact

Uniunea Europeană recunoaşte existenţa a diverse identităţi naţionale fără teritoriu compact pe ansamblul teritoriului Statelor sale membre. Din punct de vedere numeric, principala este reprezentată de ansamblul de rromi, sinte şi kale, care toţi au o origine comună indiană, dar există şi alţii :

§ 2 – Intrarea în Uniunea Europeană de noi identităţi naţionale fără teritoriu compact

Prin accesiunea la Uniunea Europeană a noi state, trebuie să se ţină cont ca anumite ţări aduc la varietatea europeană noi identităţi naţionale cu sau fără teritoriu compact; printre aceştia din urmă, se pot lua în considerare beaşii (prezenţi în momentul de faţă în Ungaria şi Croaţia), rudarii/ludari (prezenti în momentul de faţă în România şi Bulgaria, Ungaria, Croatia), fara sa amintim America Latina, askhalii sau balcano-egipţieni, aromânii din sudul Balcanilor etc…

 

§ 3 – Noţiunea de «ţigan » şi « gypsy »

În cursul istoriei, cuvintele « ţigan », « gypsy » şi altele asemănătoare au fost aplicate, fără acurateţea fără nici o pretenţie la rigoare de către oamenii simpli din diverse ţări, diferitelor grupări umane de origini foarte diverse şi fără nici un raport între ele (o sectă religioasă, anumite grupuri de rromi, comunităţi nomade, comunităţi sedentare, grupuri de jefuitori, simpli vagabonzi etc…)
Aceste cuvinte, care nu acoperă nici o realitate naţională şi/sau etnică au luat într-un mare număr de limbi o conotaţie insultătoare, sunt demne de a fi eliminate din vocabularul politic, fiind utilizate numai în eventualele declaraţii in contexte istorice si cu potential rasist, unde sunt folosite într-o manieră intenţionat depreciativă.

§ 4 – Naţiunea rromani, aşa cum se defineşte ea

În timpul celui de-al 5-lea Congres al Uniunii Internaţionale Rromani (Praga, iulie 2000) ansamblul de rromi, sinte şi kale s-a definit ca « naţiune rromani fără teritoriu compact şi fără pretenţie la un astfel de teritoriu ». Naţiunea rromani se dezice de epitete ca « ţigani », « gypsy » şi altele similare atât pentru ea însăşi cât şi pentru orice altă identitate, în afară de cazul în care un grup uman ar revendica în mod explicit această calitate. Nu există criterii definitorii determinând identitatea rromani, ci doar un fascicol de referinţe dintre care cele mai proeminente sunt următoarele :

 

§ 5 – Naţiunea rromani, aşa cum nu se defineşte ea

În mod corolar, naţiunea rromani nu se recunoaşte în diversele etichete ce i-au fost impuse de-a lungul istoriei, ca în special nomadă, caracterizată printr-o anume culoare a pielii, printr-un anume aspect, o anume profesiune, o anume confesiune etc… ─ cu atât mai puţin ca spioană a turcilor, magiciană, delicventă, iresponsabilă, incultă şi alte calificative fie direct rasiste, fie deghizate în pseudo-valori paternaliste.

§ 6 – Naţiunea rromani în Uniunea Europeană

 

§ 7 – Noţiunile de rrom, sinto şi kalo

Naţiunea rromani definită prin elementele expuse în § 4, este compusă în special din elementele următoare, într-o strânsă legătură de rudenie, dar pe care cursul istoriei europene şi uzul popular le-au distins :

Există grupuri mai mici şi localizate regional (romanishel în Marea Britanie, kaale în Finlanda etc …) care din diverse motive istorice, nu poartă niciuna din denumirile vizate aici dar pe care această situatie nu îi împiedicà să facă parte din naţiunea rromani, în măsura în care ei corespund referirilor expuse în § 4.

§ 8 – Solidarităţi transversale

 

Capitolul 3 – Noţiunea de identitate compozită

 

§ 1- Identitate individuală complexă şi flexibilă

 

§ 2 – Identităţi naţionale complexe şi flexibile

 

§ 3 – Gnozodiversitatea

Este recunoscut de o manieră universală că unul dintre factorii determinanţi ai vigorii vieţii este diversitatea. Numită « biodiversitate » în ceea ce priveşte ecosistemele, acest factor poartă numele de « gnozodiversitate » atunci când se referă la bogăţia în apropieri culturale spre realităţile vieţii. Această bogăţie decurge din coexistenţa diverselor sisteme culturale de « înţelepciuni » cu toate interacţiunile lor şi permite de a multiplica competenţele mentale, dând posibilitatea de a găsi soluţii la problemele ce şi le pun individul şi societatea. Unul din elementele esenţiale ale gnozodiversităţii este glotodiversitatea, sau diversitatea lingvistică, care nu are altă valoare decât în ceea ce susţine, transportă, hrăneşte şi exprimă mai sus amintita gnozodiversitate.

§ 4- Sinergii şi conflicte între sistemele culturale

 

 

 

PARTEA A DOUA : REZOLUŢII PARTICULARE DE ACŢIUNE

 

Capitolul 4 – Cetăţenie

 

Uniunea Europeană a constatat că în unele dintre Statele sale membre, cetăţenia ţării respective este încă refuzată, de o manieră directă sau indirectă, vizibilă sau nu, administrativă sau neoficială, rezidenţilor de naţionalitate rromani ale căror familii au trăit şi trăiesc pe teritoriul acestor State uneori de secole întregi (Fićìra şi Baćòra din Grecia de exemplu).O anume situatie s-a produs recent, in anumite tari ca o consecinta a nedeclararii la timp a nasterii unor copii. Uniunea Europeană pretinde tuturor Statelor sale membre ca în termen de 1 an, dupa semnarea acestui document, să fie pus capăt acestei mari nedreptăţi evidente, prin acordarea tuturor acestor persoane cetăţenia ţării unde îşi au rezidenţa şi prin înregistrarea lor în aglomeraţiile în care se găsesc la momentul aplicării acestei dispoziţii. Naşterea unuia dintre cei doi părinţi pe solul Statului respectiv trebuie să fie suficientă pentru a acorda cetăţenia şi a reduce astfel aceste cazuri de apatridie.

 

Capitolul 5 – Educaţie şi cercetare

 

§ 1 – Educaţie în direcţia cunoaşterii şi respectului reciproc

În măsura în care este clar că un mare număr de probleme ce apar în relaţiile dintre rromi şi alte populaţii provin din necunoaşterea reciprocă ce există între ei, şi chiar dispreţul pe care unii îl poartă faţă de ceilalţi, este indispensabil de a se promova o politică care va insista asupra valorizării culturii rromani, sub diversele sale forme, în ochii altor populaţii, dar deasemenea asupra valorizării diverselor culturi gaʒikane în ochii tuturor rromilor, prin mijloacele următoare:

 
§ 2 – Educatia specifică a tineretului rromani

Respingând în mod categoric aserţiunea potrivit căreia ignoranţa ar fi şi ea un fel de patrimoniu, oricare ar fi forma deturnată sub care este deghizată această aserţiune, Uniunea Europeană se angajează la a studia diferitele moduri de educaţie pentru a le adapta la diversele situaţii prezentate de resortisanţii săi şi în special tineretul rromani, de a-l ajuta în acelaşi timp de a primi patrimoniul cultural rromani transmis prin cei batrâni (ştiind că această transmitere are nevoie, în condiţiile societăţii actuale, de un suport instituţional voluntarist pentru a trece la generaţiile tinere) şi a avea acces la cunoştinţele formale şi şcolare în modul cel mai agreabil cel mai eficace posibil. În această perspectivă, este indispensabil de a reflecta asupra conţinutului programelor şcolare, însuşirile didactice propuse, rolul limbii rromani în şcoală (cu prioritate pentru grupurile care o utilizează efectiv), condiţiile materiale de viaţă şi de lucru şcolar al copiilor etc … Este exclusă crearea programe şcolare « prin rabat » ; din contră ceea ce se doreşte este o mai bună asimilare şi optimizare a programelor.

§ 3 – Condiţii de viaţă compatibile cu şcolarizarea

Trebuie făcut un efort pentru a oferi copiilor rromi, în special celor proveniţi din familii defavorizate din punct de vedere social, oaze de pace unde să poată găsi liniştea necesară pentru studiu individual. Un personal de însoţire compus din învăţători dar deasemenea din părinţi, va fi prezent pentru a asigura un suport didactic şi psihologic. Se reaminteşte că pe teritoriul Uniunii Europene obligaţia şcolară este universală şi că în aceste condiţii este imperativ necesar ca, oricare ar fi statutul legal al părinţilor minorilor consideraţi, această obligaţie să fie aplicată în mod sistematic pe ansamblul Statelor-membre. Ca un corolar la această obligaţie generală în aceste ţări, ajutoarele pentru şcolarizare trebuie să fie aplicate în acelaşi mod, în special trebuie să fie asigurate burse pentru a ajuta copii în dificultate. Trebuie făcut un efort particular în favoarea grupurilor umane cu mod de viaţă mobil, fie că aparţin sau nu naţiunii rromani, pentru a uşura şcolarizarea copiilor acestora şi pentru a ameliora rezultatele lor şcolare ; acest efort se va purta asupra examinării critice a programelor, asupra finanţării unităţilor şcolare mobile, asupra dezvoltării învăţământului şi a susţinerii şcolare la distanţă, asupra formării şi angajării personalului didactic (prezenţial şi la distanţă) provenind sau nu din mediul rrom, şi asupra oricarei forme de inovare ce contribuie la ameliorarea calităţii serviciilor pedagogice oferite copiilor.

§ 4 – Pregătirea cadrelor didactice

În situaţia actuală, un handicap major în evoluţia şi modernizarea naţiunii rromani este datorat de deficitul ei sever în cadre didactice ; acest deficit nu vine în nici un caz dintr-o voinţă a naţiunii rromani ci dintr-o situaţie de discriminare ce există de secole. Va fi dusă o acţiune de identificare a tinerilor dorind să urmeze o carieră pedagogică (prezenţială sau la distanţă), de a-i ajuta din punct de vedere şcolar, material (burse) şi moral (convorbiri informale) pentru a le permite să dobândească o formare superioare adecvată şi pentru a-i insera în programul vizat în acest capitol ca învăţători, creatori de programe şcolare, susţinere locală, inspectori, mediatori, animatori etc… În acest scop, va trebui votat prin Uniune, Statele sale, regiunile şi departamentele vizate, un buget ad hoc pentru asigurarea nevoilor acestora sau chiar private.

§ 5 – Cercetare

Uniunea Europeană constată întârzierea impresionantă a cercetărilor ştiintifice în domeniul rromani, oricare ar fi ţara europeană şi disciplina considerată : istorie, sociologie, etnologie, politologie, rasismologie, critică literară, lingvistică etc … Această întârziere provine din neînţelegerea ce a predominat mult timp faţă de aceste discipline în jurul rromilor, reduşi de către istorie la clasele cele mai defavorizate ale populaţiei, dar mai ales din cauza dispreţului oamenilor de stiinţă faţă de tematicile legate de rromi. În acelaşi timp, această întârziere este în parte responsabilă de necunoaşterea naţiunii rromani nu numai în ochii celorlalte populaţii dar deasemenea în proprii săi ochi, situaţie întreţinută şi agravată astfel prin ea însăşi. În aceste condiţii, este indispensabil de a creea posturi de cercetători în diversele instituţii ştiinţifice ale Europei la care profilul este competent la aceste cercetări, de a acorda burse studenţilor şi cercetătorilor, în special rromi, dar deasemenea non-rromi, angajaţi în aceste cercetări şi de a le da posibilitatea de a difuza rezultatele cercetărilor lor, de a ajunge din urmă în mod progresiv întârzierea acumulată de secole. Se va face un efort cu totul particular în timpul unei perioade iniţiale pentru a creea aceste posturi, pentru a contribui la eliminarea acestei întârzieri şi pentru a combate necunoaşterea pe care aceasta o generează în societatea europeană. Cercetătorii la care ne-am referit vor putea fi reuniţi într-o structură transversală pe care o vom numi « Academia Rromani ».

§ 6 – Finanţare

Este clar că programul prezentat mai sus necesită o finanţare potrivită, fapt care nu trebuie să impiedice implementarea lui, fiindcă rromii (împreună cu sinte şi kale) reprezintă mai mult de 2% din întreaga populaţie a Uniunii Europene şi îşi aduc contribuţia prin munca şi impozite, în conformitate cu regulile specifice din diversele State-membre.

 

Capitolul 6 – Mobilitate

 

§ 1 – Dreptul la mobilitate

 

§ 2 – Dreptul la staţionare

 

§ 3 – Drept la recunoaşterea unui habitat mobil ca domiciliu

Din articolul 13 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului decurge că o caravană, un cort, sau orice altă formă de habitat mobil ce s-ar putea întâlni, trebuie să fie considerate ca un domiciliu în măsura în care ele sunt în mod efectiv domiciliul obişnuit (mai mult de 3 luni pe an) al unui individ sau al unei familii. În aceste condiţii, acest domiciliu trebuie să beneficieze de toate prerogativele ataşate unui domiciliu aflat într-o construcţie din materiale dure : inviolabilitate fără mandat, alocaţie de locuinţe, acces la credit pentru cumpărare etc…

§ 4 – Drept la staţionare pe parcele particulare

În măsura în care un habitat mobil este recunoscut ca domiciliu prin aplicarea articolului 13 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, prezenţa sa trebuie să fie autorizată pe orice teren particular aparţinând proprietarului său sau închiriat de acesta după aceleaşi criterii ca « domiciliul aflat într-o construcţie din materiale dure » : plan de ocupare, permis de staţionare (înlocuind permisul de construire), certificat de viabilitate etc … în funcţie de Statul respectiv.

§ 5 – Dreptul la încetare a mobilităţii

 

6 Responsabilitatea atoritatilor de a respecta acest drept

Autoritatile care nu vor respecta acest drept si care se vor abate de la aceste norme, vor raspunde de actele/omisiunea lor in fata legii, fata de o institutie al carei profil ramane de stabilit.

 

Capitolul 7 – Azilanţii şi refugiaţii si migranti

 

§ 1- Mobilitate şi cerere de azil

Uniunea Europeană constată că problema rromilor refugiaţi şi a rromilor azilanţi si migranti continuă, în ciuda unei anume stabilizări, a fi centrală pentru naţiunea rromani şi într-o anumită măsură pentru Statele membre. Ea constată deasemenea că persoanele deplasate prin forţă ca refugiaţi şi/sau care solicită azil nu o fac într-un cadru de mobilitate depinzând de stilul tradiţional al vieţii, ci de faptul că ele sunt împinse la exil, cel mai adesea din ţările Europei Centrale, Orientale şi Balcanice spre ţările Uniunii Europene, unde democraţia şi securitatea individuală cat si accesul la drepturi findamentale in mod special scolarizarea le sunt asigurate cu mai multă rigoare şi stabilitate decât la ei.

§ 2 – Cauzele şi caracterul politic al exilului

 

 § 3- Acţiune în amonte

În măsura în care exilul constituie ultima şansă de a supravieţui pentru refugiaţii, azilanţii si migrantti, care trăiesc în deplasarea lor adesea de o manieră dramatică, Uniunea Europeană insistă asupra unor schimbari radicale in amonte adică în ţările de origine a refugiaţilor şi a azilanţilor, aceasta ca urmare a unei politici europene externe comune, căreia îi este consacrat mai jos un capitol.

§ 4 – Discernământ

 

§ 5 – Valorizarea aportului profesional al azilanţilor şi a refugiaţilor

Cea mai mare parte a rromilor azilanţi în Uniunea Europeană au dobândit în ţara lor competenţe profesionale, lingvistice şi culturale deloc de neglijat, ceea ce, fiind important de recunoscut, se poate dezvolta şi utiliza pentru binele statului care îi primeşte şi a comunităţilor rromani care sunt rezidente în mod obişnuit în Statul respectiv. In contextul de largire a Uniunii Europene, aceeasi recunostinta este necesara fata de migratii rromi, care de fiecare data au adus tarii de destinatie o mana de lucru si o indemanare apreciabila.  

 

§ 6 – Libertate de alegere

O activitate paralelă trebuie să fie dusă în amonte (vezi mai jos) şi în ţara gazdă, pentru ca, la un moment dat, refugiaţii rromi să poată avea libertatea de a alege între întoarcerea în ţara lor de fostă rezidenţă sau implantarea în ţara care îi primeşte ; astfel de condiţii nu pot să fie realizate decât în condiţiile unei strânse cooperări între Statele membre ale Uniunii Europene pe de o parte şi pe de altă parte în interitorul fiecărei ţări între ministerele în relaţie cu problematica rromani (Educaţie, Sănătate, Muncă, Cultură, Interior, Afaceri Externe etc…). În toate situaţiile, întoarcerea nu va putea fi efectuată decât într-un climat de libertate şi de încredere, la cererea expresă a interesaţilor.

§ 7 – Caz particular (ex-Iugoslavia)

  1. În situaţia actuală apare ca imposibil de a prevede ca raţională întoarcerea refugiaţilor rromi originari de Cosovo (Dardania) în ţara lor din cauza unui climat de violenţă, de insecuritate şi de ţiganofobie ce există acolo, ca o consecinta a lipsei de vointa politica de a o combate, aceasta în ciuda prezenţei forţelor străine însărcinate cu menţinerea păcii.
  2. Menţinerea de practici rasiste arbitrare şi brutale în Serbia, în ciuda schimbării aparente de putere, a câtorva declaraţii de circumstanţă şi a câtorva decrete pur formale, pun această ţara la rangul de cea mai periculoasă ce există în acest moment în Europa în ceea ce priveşte minorităţile sale naţionale, în special pentru rromi. Menţinerea în Uniunea Europeană a rromilor azilanţi originari din această ţară se impune deci ca o măsură de justiţie, atât timp cât situaţia nu se va schimba în mod radical în această ţară.

 

§ 8 – Estimarea ţărilor sigure vis-à-vis de rromi

Estimările despre normalizarea situaţiei rromilor în diversele ţări de origine ale azilanţilor si migrantilor rromi vor trebui să fie stabilite pe bază de indici fiabili şi de raporturi circumstanţiate stabilite prin ONG rromani şi non-rromani lucrând la monitorizarea Drepturilor Omului din ţara respectivă, dar deasemenea prin intermediul poliţiei primăriilor diverselor districte pe bază de statistici de criminalitate (care vor trebui să fie stabilite pe bază de indici elaboraţi încă de acum pentru a putea răspunde an după an nevoilor estimative), adica supervizarea corecta a unor eventuale motive rasiste, prin delegaţi ai instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale şi supranaţionale specializate în a lucra pe teren, prin delegaţii de experţi independenţi cunoscând adânc mentalitatea populaţilor considerate şi în sfârşit în cazul Cosovo prin autorităţi administrative şi militare străine în misiune interimară – toate acestea centralizat, verificat, sintetizat şi adus la zi cu regularitate pentru a putea fi luate în considerare. Nu va servi la nimic de a se mulţumi cu declaraţii de cancelarie sau cu impresiile subiective ale diplomaţilor străini. Informaţiile culese de asociaţiile rromani nici ele nu sunt în întregime fiabile, dacă sunt izolate, căci aceste asociaţii pot face miza celor mai neverosimile speculaţii. Este important ca tinerii rromi să fie formaţi şi pregătiţi cu acest tip de expertize independente şi o linie bugetară va trebui să le permită atribuirea de burse de studiu în domenii care să-i pregătească cât mai bine pentru această sarcină.

§ 9 – Deteritorializarea crimelor rasiste (conform documentului de la Louvain 1998)

  1. Autoritaţile poliţieneşti ale Uniunii Europene vor examina modalităţile ce permit de a ajunge la o deteritorializare a crimelor rasiste, de aceeaşi manieră cum sunt deteritorializate crimele de terorism şi de narcotrafic. O astfel de măsură ar permite implicarea poliţiei ţărilor de origine a azilanţilor, în represiunea posibilelor crimelor rasiste şi de a evita îngăduinţa faţă de criminali, de a uşura obţinerea statutului de refugiat persoanelor identificate ca legitime graţie anchetelor transnaţionale şi de a identifica şi respinge mai uşor cererile nelegitime.
  2. Alături de crimele rasiste trebuie să fie înscrise toate discriminările ce conduc prin intermediul persecuţiilor la excluderea în întregime din sistemul socio-economic din ţara de rezidenţă a resortisanţilor unei minorităţi (refuz de credite, refuz de a-i angaja, excludere din învăţământul normal, refuz de a crea locuri de socializare etc…), ceea ce îi conduce prin forţă la mizerie, foame, cerşetorie, decădere şi/sau delicvenţă şi în final la exil.

 

§ 10 – Ajutor acordat femeilor, copiilor şi infirmilor rromi aflaţi în situaţie defavorizată

Un anume număr de femei, copii şi infirmi rromi au fost aduşi prin şiretenie sau prin forţă în Uniunea Europeană, ca urmare a unor tranzacţii comerciale şi sunt exploataţi prin forţarea la a cerşi şi/sau la diverse forme de delicvenţă, fără a reuşi să se elibereze de aceşti « negustori de sclavi ». Vor trebui organizate de toată urgenţa diverse structuri de adăpostire, pentru a-i susţine, a-i elibera din sclavajul lor şi de a le permite o inserţie acceptabilă în societatea în care doresc să trăiască, în special prin educaţie şi prin formare.

§ 11 – Inserţia refugiaţilor si migrantilor

  1. Este important ca indivizii şi familiile rromani ce au obţinut statutul de refugiaţi, ţinând cont de problemele specifice fiecărei ţări de origine să poată să beneficieze destul de repede de toate ajutoarele legate de acest statut, în special accesul la locuinţe convenabile, şi că aceste măsuri concordă cu dispariţia terenurilor de staţionare în caravane ce nu mai sunt în stare de funcţionare, care nu au corespuns niciodată dorinţelor ocupanţilor lor, dar care le-au fost impuse împotriva voinţei lor şi unde sunt expuşi la expulzări recurente şi uneori violente (ne referim la populaţii care au trăit intotdeauna în mod obişnuit în case înainte de sosirea lor în Uniunea Europeană).
  2. Este indispensabil, ca încă de la sosirea azilanţilor si migrantilor în ţara gazdă, de a li se asigura condiţii de primire decente, în măsura în care este deja demonstrat că o primire ce nu respectă demnitatea persoanelor nu constituie un element permiţând împiedicarea mişcărilor populaţiei şi că deteritorializarea crimelor rasiste, aşa cum s-a prevăzut mai sus, permite reglarea acestora cu mai multă eficacitate.
  3. Acestor persoane li se vor pune la dispoziţie cursuri ale limbii oficiale/majoritare din ţara respectivă şi eventual ale limbii regionale din regiunea de inserţie, precum şi o evaluare psihoprofesională permiţând a le determina competenţele şi de a profita la maxim, atât în propriul lor interes cât şi al societăţii gazdă. Se vor face toate eforturile pentru a le permite luarea în considerare cu serenitate a reântoarcerii şi reinserării în ţara lor de origine (în special prin contacte frecvente cu această ţară şi informaţii periodice despre înaintarea în « lucrul în amonte » menţionat la § 3 din prezentul capitol) fără a exercita nici o presiune asupra lor în acest sens.

 

§ 12 – Plan de relansare a satelor părăsite din Uniunea Europeană

Ar putea fi oportun de a se înfiripa un dialog cu autorităţile locale şi regionale din zonele rurale în depopulare excesivă, pentru a propune inserţia refugiaţilor individuali sau cu familie în satele şi cătunele considerate, care constituie, mai mult decât în oraşele şi suburbiile, unde sunt cel mai adesea concentraţi, un habitat comparabil cu cel în care erau integraţi în mod obişnuit. Aceasta va elimina stresul urban cu care nu sunt obişnuiţi, va uşura integrarea lor şi va permite dinamizarea diverselor planuri de relansare rurală ce sunt în curs de realizare în mai multe State membre ale Uniunii Europene. În acest context, o propunere de lucru poate fi avansată câtorva familii de noi-veniţi cu scopul de a ajuta persoanele în vârsta şi la pensie, de a dezvolta activităţi culturale cu acestea şi de a participa la acumpanierea lor zilnică.

 

Capitolul 8 – Politica generala a Uniunii Europene pentru rromi

 

§ 1 – Studierea situaţiei rromilor în ţările extracomunitare

Soluţii satisfăcătoare şi durabile la problemele cu care sunt confruntaţi rromii din ţările extracomunitare nu vor putea fi înfăţişate decât în măsura în care situaţia din aceste ţări va fi bine cunoscută şi analizată. E necesar a se identifica mecanismele de discriminare, scăpând din limbajul de lemn suveranist şi exercitându-se o veritabilă presiune politică din partea Uniunii Europene asupra regimurilor ipocrite ce continuă să persecute, prin intermediul organismelor fantomă zise de “autogestiune”, minorităţile lor cele mai vulnerabile şi în special rromii. Pentru a reuşi aceasta, este important ca Uniunea Europeană să prevadă un suport destinat la a finanţa burse de studiu pentru tinerii rromi susceptibili de a deveni experţi în estimarea gradului de democraţie din aceste ţări, în special către comunităţile de rromi rezidente în aceste ţări. Aceasta va permite degajarea mecanismelor profunde (istorice, locale, economice, politice, psihologice, de clan etc …) care menţin ţiganofobia şi de a lupta cu mai mult succes împotriva acesteia.

 

§ 2 – Condiţii de accesiune

Amintim că deasemenea “codul bunelor maniere” faţă de minorităţi şi în particular faţă de rromi, ar trebui să fie una din condiţiile impuse ţărilor candidate, pentru accesiunea lor în Uniunea Europeană. Se impune confirmarea şi întărirea acestui dispozitiv, pentru ca acestui criteriu să-i fie acordată toată atenţia cerută atât din partea ţărilor candidate cât şi din partea Uniunii Europene, aceasta într-un context de transparenţă şi de clarviziune, decurgând din § 1 al prezentului capitol prin asigurarea unei judecati drepte in randul rromilor in aceasta cooperare dintre statele candidate dar de asemenea in randul statelor membre.

§ 3 – Cooperare

Uniunea Europeană va investi în mod egal în ajutor pentru dezvoltarea comunităţilor locale urmărind cu stricteţe accesul rromilor la aceste investiţii. De fiecare dată când analiza este necesară, vor putea fi acordate ajutoare speciale pentru comunităţile rromani, dar se va proceda întotdeauna la controale încrucişate pentru ca notabilităţile locale, fie că sunt sau nu rromi, să nu poată monopoliza aceste ajutoare în interes personal, chiar aşa cum a fost de multe ori cazul – de o manieră destructivă faţă de unele segmente ale populaţiei. Vor trebui formaţi experţi de teren ce vor trebui să deţină o experienţă pătrunzătoare în etnopsihologie specific fiecărei ţări şi fiecărei comunităţi considerate. Investiţia în aceste analize şi în formarea acestor experţi va permite un câştig considerabil prin rentabilizarea ajutoarelor repartizate în acest mod. Anumiţi rromi deja rezidenţi ai Uniunii Europene, odată ieşiţi dintr-o astfel de formaţie specială, vor putea servi de interfaţă şi de experţi.

§ 4 – Educaţie, Contacte si Schimburi

Educaţia va trebui să reprezinte capitolul principal al acestui ajutor dat comunităţilor rromani, şi aceasta în diverse moduri:

  1. Ajutor direct prin repartizare de burse de studiu pentru elevi cu dificultăţi (se vor organiza cu regularitate controale locale directe).
  2. Ajutor pentru formare, în ţările Uniunii Europene, la nivel şcolar şi universitar la elementele talentate în mod particular (formarea începută foarte devreme permite educarea spre valori morale învăţate ades numai în mod formal în diverse ţări europene dar  si nu numai fără ca ele să facă parte din cultura de bază a populaţiei).
  3. Constituirea, pornind de la tinerii astfel formaţi, de centre de formare ce vor permite o continuare directă a acestei îndrumări şi a acestei educaţii.
  4. Începerea învăţământului la distanţă permiţând să se completeze forma de învăţământ locală şi în acelaşi timp ameliorarea acesteia printr-o susţinere didactică personalizată, fiindcă tehnologiile moderne permit aceasta foarte ieftin şi bugetul deblocat pentru acest proiect trebuie să acopere numai remunerarea învăţătorilor la distanţă.
  5. Învăţământul efectuat în mod substanţial în limba rromani, la început în disciplinele de sensibilizare şi stimulare, apoi cursuri personalizate, căci această condiţie este imperativ necesară pentru ca copii, odată mari, să transmită limba rromani propriilor lor copii (se transmite propriilor copii limba ce se învaţă la şcoală).
  6. Punerea la dispoziţie de activităţi educative şi distractive pe linie şi în limba rromani pentru a menţine un nivel de schimb în aceast limbă, vizând persoanele din familii izolate, încercându-se scoaterea acestora din enclava utilizării limbajelor la un nivel casnic.
  7. Difuzarea prin emisiuni radio în diverse limbi, în special în rromani, a unei adevărate educaţii la democraţie şi la Drepturile Omului.
  8. Sistemul de stagii profesionale plătite timp de un an sau doi pentru tinerii rromi din ţările Europei Orientale, Centrale şi Balcanice invitate şi încadrate în Uniunea Europeană, după o schemă ce există deja în special în Germania pentru tinerii din anumite ţări ale Europei Orientale şi în cursul căreia tinerii pot să dobândească competenţe profesionale la un nivel foarte bun, un mic capital destinat la fi reinvestit în ţările lor şi o nouă percepţie privind societatea (stagii ce vor trebui să fie însoţite de întâlniri de formare şi de înţelegere a mecanismelor sociale), în acelaşi timp, ei vor putea să contribuie la restaurarea cunoştinţelor lingvistice şi culturale rromani pentru aceia dintre rromi, sinte şi kale din Uniunea Europeană care au pierdut acest patrimoniu şi care îi vor găzdui pe timpul şederii lor în Uniunea Europeană.

 

Capitolul 9 – Viaţa intelectuală

 

§ 1 – Cunoaştere şi documentar

A fost pus în evidenţă mai sus că pentru o mai bună armonie între populaţiile Europei este necesară o cunoaştere mai adecvată a rromilor. Eforturi de cercetare, de finanţare a studiilor (burse şcolare şi universitare), de editare şi publicare, în special în limba rromani, de traducere, de difuzare de cunoştinţe, de dezvoltare a mass-media etc… vor trebui să fie în mod efectiv angajate pentru ca cunoaşterea rromilor şi o percepţie mai adecvată a acestei naţiuni să facă parte din cultura elementară a fiecărui cetăţean european.

§ 2 – Limba rromani

Există o limbă rromani comună, numită « rromani modernă » sau « limbă de convergenţă » : aluatul său provine din India medievală, îmbogăţit de elemente persane, bizantine, caucaziene şi europene, iar variantele sale se găsesc azi aproape peste tot în Europa. Principiile sale au fost definite în primul Congres al Rromilor ce a avut loc la Londra în 1971 (egalitatea de valoare a diverselor dialecte, necesitatea unei convergenţe spre o limbă comună şi modernă, alfabet comun etc…), codificarea sa (alfabet şi funcţionare polilectală a acestui alfabet) a fost aprobată la al 4-lea Congres al Rromilor ce a avut loc la Varşovia în 1990 şi normalizarea sa s-a continuat într-un mod foarte încurajator. Congresul de la Varşovia a definit în acelaşi timp limba rromani ca fiind « limba naţională a poporului rromani ». Uniunea Europeană recunoaşte această limbă ca pe una din limbile de cultură ale Europei moderne, ea încurajează utilizarea limbii rromani la toate nivelurile vieţii cotidiene (învăţământ, presă, radio şi televiziune, edituri, viaţă artistică şi literară etc…) la egalitate cu celelalte limbi europene şi recunoaşte deasemenea principiul polilectal în utilizarea acesteia (respectarea tuturor dialectelor în toate elementele lor, singura excepţie făcând-o elementele care sunt un obstacol la înţelegerea reciprocă şi la funcţionarea cu uşurinţă ca limbă de comunicare modernă). Ea se angajează de a contribui la promovarea sa pentru ca această egalitate să fie atinsă cu adevărat, în special în domeniile vizate în cadrul capitolulului 8.

§ 3 – Rasismologie

Ca urmare a faptului că rasismul şi ţiganofobia iau forme din ce în ce mai variate, din ce în ce mai complexe (amestecate cu corupţia, diverse forme de trafic, lupte pentru putere etc…) şi din ce în ce mai neaşteptate, este indispensabil ca cercetările ştiinţifice să fie orientate spre identificarea acestor fenomene, spre culegerea şi analizarea de date concrete şi spre reflexia pentru a ajunge la o înţelegere amănunţită şi acelaşi timp globală a mecanismelor considerate, aceasta prin comparaţie cu alte forme de rasism şi să se deschidă cât de mult posibil asupra soluţiilor, ce permit să se reducă rasismul şi ţiganofobia şi să prevină manifestările acestora de fiecare dată când este posibil. Bineînţeles că această experienţă se va împărtăşi deasemenea celorlalte comunităţi aflate în situaţie asemănătoare.

§ 4 – Finanţare

Uniunea Europeană va verifica cu grijă ca finanţările pentru aceste diverse iniţiative să nu cadă în monopolul unei persoane sau al unui mic grup de persoane, ci concepţia, finanţarea, realizarea şi controlul să fie publice, transparente şi repartizate în mâinile a diferite grupuri ce au făcut dovada încrederii ce le este acordată. În deplină cunoştinţă de cauză, pluralismul va fi unul din principiile de funcţionare şi de control riguros asupra randamentului ajutoarelor şi investiţiilor permiţănd a identifica destul de repede competenţa intervenanţilor. Se va acorda atenţie tuturor intervenanţilor pentru a se înţelege în mod efectiv, nu numai formal, dificultăţile şi realizările acestora. Formarea unei noi generaţii de rromi, graţie burselor de studiu, ar trebui să permită sosirea pe scena europeană a unui număr important de noi intervenanţi competenţi, devotaţi cauzei comune (în acelaşi timp pentru rromi şi ansamblul societăţii) şi de o probitate morală exemplară.

§ 5 – Remunerare egală

În toate activităţile, pentru muncă şi competenţe egale remuneraţiile vor fi aceleaşi ; nu se va face apel la noţiunea de « motivaţie etnică » pentru a se justifica cererea de lucru benevol din partea rromilor, în timp ce non-rromii sunt retribuiţi. Invers, atunci când non-rromii vor efectua lucru benevol sau în parte benevol, se va cere acelor rromi ce trăiesc în condiţii asemănătoare să se implice deasemenea în lucru benevol sau semi-benevol.

 

Capitolul 10 – Muncă, locuinţă, igienă, sănătate

 

§ 1 – Munca şi mediul înconjurător

Accentul pus pe educaţie şi formare va reduce progresiv, dar substanţial, problemele de sub-angajare ce afectează în mod dramatic populaţia rromani. Un nivel mai bun al pregătirii va face să renască sentimentul de « proiect » individual şi colectiv precum şi voinţa de a întreprinde. Un ajutor particular se va aduce reabilitării meseriilor tradiţionale, în care rromii au dobândit o pricepere de o mare calitate, ce riscă să se piardă, în special anumite forme de prelucrare a metalelor, care se dovedesc din nou utile, meserii legate de mediul inconjurător (recuperare, întreţinerea pădurilor şi a râurilor etc …), artă şi divertisment etc … Bineînţeles, de fiecare dată când va fi cerinţă, ajutorul se va orienta deasemenea şi în alte domenii de activitate profesională – este de evitat în orice caz cantonarea unei populaţii într-un ghetto profesional.

§ 2 – Locuinţă, igienă, sănătate

Realizarea condiţiilor de bază enunţate mai sus va permite ipso facto rromilor de a accede la habitaturile pe care şi le doresc, chiar de a rămâne în caravane dacă aceasta este dorinţa anumitor generaţii. În toate cazurile, vor trebui să fie satisfăcute de drept aspiraţiile spre igienă ale populaţiilor respective, în aşa fel ca ele să poată avea acces fără nici o piedică la un nivel de sănătate şi la o îngrijire medicală corectă.

 

§ 3 – Finanţare

Este clar că programul prezentat mai sus necesită o finanţare potrivită, fapt care nu trebuie să impiedice implementarea lui, fiindcă rromi (împreună cu sinte şi kale) reprezintă aproape 1% din întreaga populaţie a Uniunii Europene şi îşi aduc contribuţia prin munca şi impozite, în conformitate cu regulile specifice din diversele State-membre.

 

Capitolul 11 – Reprezentativitate, participare şi autoritate

 

§ 1 – Reprezentare actuală

  1. În mod istoric rromii au avut două tipuri de reprezentanţi tradiţionali : unii ce erau deţinători ai unei autorităţi de decizie în comunitate, alţii destinaţi mai ales la a servi drept purtători de cuvânt şi/sau de mediatori, cu autorităţile locale. Uneori cele două funcţii erau îndeplinite de una şi aceeaşi persoană, ce era numită în mod diferit în funcţie de fiecare regiune (Patriarh, Gitano de Repeto, Śero-Rrom, Voievod, Vajda, Bulibaşă, precum şi Prinţ sau Rege etc…). Aceste funcţii erau uneori ereditare. Mai mult accesiunea la o astfel de funcţie în cadrul grupului nu era totdeauna motivată prin înţelepciunea interesatului, ci foarte adesea prin bogăţia sa şi prin puterea sa economică (controlul activitàţilor comerciale şi a serviciilor).
  2. De-a lungul istoriei, rromii (câteodatà chiar şi non-rromii) au fost plasaţi, chiar de autorităţile locale, în funcţii de reprezentare a comunităţilor rromani, iar aceştia în general nu puteau decât să accepte.
  3. De câţiva ani, a apărut un anumit număr de leaderi carismatici cu strălucire locală şi adesea efemeră.
  4. Cât priveşte conducătorii aleşi în mod democratic, condiţiile de viaţă ale rromilor dispersaţi în mai multe zeci de State, dificultăţile de contact dintre rromii din ţări diferite, negarea frecventă din partea autorităţilor a existenţei unei naţiuni rromani, lipsa de pregătire politică precum şi alte diverse obstacole de natură obiectivă nu le-au permis încă cu adevărat venirea la putere.

 

§ 2 – Uniunea Internaţională a Rromilor

Toate reprezentările menţionate mai sus sunt locale şi relativ fragile. Într-o perspectivă în acelaşi timp europeană şi democratică, corpul cel mai reprezentativ pentru naţiunea rromani, în acest început de secol XXI, este Uniunea Internaţională a Rromilor, fondată în 1971la primul său congres ce a avut loc la Londra şi care este un ONG de categoria a doua a ONU (cu un reprezentant la Adunarea Generală).

 

 

§ 3 – Evoluţia reprezentativităţii

  1. Fără a supraestima valoarea morală a reprezentării democratice fondată pe numărul sufragiilor, este de dorit în mod viu ca această formă de reprezentare să se dezvolte în interiorul poporului rrom, paralel cu o educaţie cetăţenească şi democratică spre interes comun, atât cel al comunităţii rromani cât şi cel al societăţii europene în general. De fiecare dată când va fi posibil, exerciţiul autorităţii va fi colegial (cel puţin trei persoane) şi se va sprijini pe o participare maximă a interesaţilor, care vor avea drept la informare asupra deciziilor şi a activităţii autorităţilor acestora, până la revocare după proceduri care vor fi stabilite la timpul şi la locul oportun.
  2. În plus, poate fi de dorit în anumite cazuri subsistenţa unei autorităţi tradiţionale, în articulaţie şi în complementaritate cu autoritatea democratică, în formele locale ale diverselor grupuri. Menţinerea unei armonii între democratic şi tradiţional se va obţine prin exercitarea raţională şi înţeleaptă a acestor autorităţi şi reprezentări ; în cazul unei puternice contradicţii între acestea, şi dacă este imposibil de a ajunge la o înţelegere (sau compromis), în principiu democraticul are întâietate. Trebuie acordata o atentie speciala astfel incat sa nu permita reprezentatilor politici de a crea o casta politica izolata, traind separat de poporul rrom.

 

§ 4 – Calităţile reprezentanţilor, sectorizare electorală

Se cer patru calităţi fundamentale : competenţă (în sensul larg al termenului) şi cinste (ce cuprinde deasemenea devotament atât faţă de comunitatea rromani cât şi faţă de societatea europeană în general), precum şi popularitate (exprimată sau nu prin sufragii) şi apartenenţă la comunitatea rromani (sub orice aspect ar fi). Primele două calităţi au întâietate faţă de ultimele două. În nici un caz identitatea etnică sau susţinerea populară nu vor putea fi prin ele însele criterii absolute de alegere a reprezentanţilor, fără a dovedi competenţă şi cinste. Aceste două calităţi, oricât de dificil ar fi de stabilit (ca de altfel în toate comunităţile), vor rămâne criterii fundamentale de accesiune la responsabilităţi formale, ce rămân de stabilit la timpul şi locul oportun.
Sectorizarea electorală pentru alegerea reprezentanţilor se va opera pe bază de comune sau de regiuni mici, potrivit cu un sistem nou încă de elaborat eventual după criterii ne-geografice, şi în principu fără legătură cu frontierele Statelor.

§ 5 – Întâietatea acţiunii şi a participări asupra reprezentării

Se va face un efort de educaţie cu totul particular pentru abandonarea percepţiilor, moştenite din diverse regimuri locale, ce înţeleg exercitarea autorităţii şi/sau a reprezentării ca pe un prerogativ de despot, ca pe o funcţie onorifică sau un instrument de utilitate personală. Idea unei participări largi a tuturor Rromilor în discuţii, hotâriri şi activităţii diferite va fi încurajată prin o educare apropriată, începând din copilărie. Forme noi, mai eficiente, de participare vor fi elaborate şi implementate. Se va impune reprezentanţilor o anume obligaţie spre eficienţă precum şi obligaţia de a răspunde pentru acţiunile lor, putând fi sancţionaţi prin revocarea menţionată mai sus.

§ 6 – Drept tradiţional

Se va respecta exercitarea Dreptului cutumier rrom (rromani kris) cu ideologia sa specifică, care este prioritatea reconcilierii asupra justiţiei categorice, dar domeniile sale de activitate se vor defini într-o manieră specială pentru a nu se intra în conflict cu Drepturile Omului şi cu Libertăţile Fundamentale. În afară de aceasta, o decizie nu va fi executorie decât cu liberul acord al părţilor în disesiune, fiecare dintre ele, dacă o doreşte, având dreptul de a face apel la o altă jurisdicţie.

§ 7 – Paritate bărbaţi/femei

Paritatea bărbaţi/femei nu este un scop în sine, căci nu există o legătură directă între aceasta şi justeţea deciziilor, dar se va face un efort permanent şi sistematic pentru a se apropia de aceasta în toate organele de reprezentare şi de autoritate, inclusiv dreptul cutumier, aceasta făcându-se nu prin decizii ci prin educaţie şi eforturi constante de convingere.

 

Capitolul 12 : Simboluri, culori etc.

 

 

§ 1 – Drapelul

În cadrul congresului ce a avut loc la Londra în 1971 Uniunea Internaţională Rromani a definit drapelul poporului rrom ca o roată roşie de căruţă, reluând toată simbolistica indiană a roţii, centrată pe fond bicolor : jumătatea superioară albastră, simbolizând cerul, tatăl umanităţii, şi jumătatea inferioară verde, simbolizând pământul, mama fecundă a umanităţii. Acest drapel poate fi înălţat în timpul diverselor sărbători sau evenimente, totdeauna însoţit de culorile ţării respective şi de drapelul european – toate aceste drapeluri având dimensiuni şi vizibilitate egală. Este de dorit deasemenea existenţa şi a drapelurilor comunităţilor vecine. Reprezentările stilizate, artistice şi reinterpretate ale drapelului rromani vor fi întotdeauna preferate reprezentării ne varietur.

§ 2 – Culori simbolice

Tradiţia romani recunoaşte drept culori simbolice culorile calde (în special roşu, galben, portocaliu) în timp ce verde şi albastru, culorile drapelului se ataşează la conştiiţa politică emergentă rromani.

§ 3 – Imnul

  1. Cântecul Gelem, gelem, muzica fiind o melodie populară din Banat şi textul compus de Jarko Jovanović în timpul vizitei sale la Struthof, a devenit în mod spontan în cursul anilor şi prin popularitatea sa, imnul naţional al poporului rrom. Acest rol i-a fost consacrat la Congresul de la Geneva din 1978 şi la Congresul de la Varşovia din 1990 a fost publicat textul oficial format din patru strofe.

 

  1. Spre deosebire de imnurile majorităţii naţiunilor, imnul rromani Gelem, gelem, poate fi interpretat potrivit cu toate stilurile de creaţie şi de muzică tradiţională rromani (oriental, romanţă, flamenco, rumba etc…), în măsura în care se respectă caracterul său demn (strofele 2 şi 3 evocând Samudaripen, genocidul nazist împotriva rromilor). Această libertate de interpretare exprimă bogăţia tradiţiilor culturale ale rromilor şi respectul reciproc dintre grupuri de rromi unii pentru alţii. În revanşă, linia melodică şi textul nu se modifică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCLUZIE

 

 

Uniunea Europeană recunoaşte că trebuie efectuată o muncă vastă şi intensă, că aceasta implică o cooperare serioasă şi raţională a tuturor Statelor membre, că diversele sectoare ale fiecărui Stat membru trebuie să coopereze în concertare permanentă, pentru o colaborare efectivă şi nu formală, ce trebuie întreprinsă de o manieră radicală, în afara oricărui limbaj de lemn şi a ideilor preconcepute (fie că sunt sau nu favorabile rromilor), dar că, în ciuda dificultăţilor pe care nimeni nu le neagă, ţine de credibilitatea democraţiei şi de stabilitatea continentului ca naţiunea rromani să poată sau nu să se integreze cu demnitate şi cu respectarea bogăţiei sale culturale în familia naţiunilor europene. Vor trebui făcute eforturi bugetare şi diplomatice, primele pentru a finanţa bursele de studiu pentru tinerii rromi, cele de-al doilea pentru ca Statele extracomunitare să realizeze în mod efectiv o schimbare în situaţia comunităţilor de rromi cetăţeni ai respectivelor State, pentru ca în final aceştia să ajungă la o poziţie de bunăstare şi de demnitate pe care fiecare cetăţean şi toată comunitatea europeană sunt îndreptăţite să le pretindă.

Uniunea Europeană lansează un apel rromilor şi structurilor lor pentru ca aceştia să se angajeze activ într-o participare efectivă la programul expus prin prezentul document, elaborat în comun de către asociaţiile rromani citate la început şi Uniunea Europeană.